vaduva neagra

Aprind uneori un pai de chibrit. Si urmaresc cu atentie flacaruia mai intai mica , apoi ceva mai mare, apoi suficient de mare incat sa-mi friga degetele. Am doua optiuni : ori s-o las sa ma friga, ori s-o sting cat e mica si vioaie. Asa de mica si vioaie cum e ea, daca as scapa batul aprins pe podeaua unde  fara sa stiu am varsat sticluta de gaz, ar putea arunca blocul in aer.

Asa am privit orice om care si-a incrustat  numele in inima mea ca lama unui cutit intr-o scoarta de stejar. Erau flacarui mici in care as fi putut sa suflu cu indiferenta princiara si sa merg mai departe in catwalk , lasand in urma capite de fan arzand pentru ca, nu-i asa, nici unui barbat-flacaruie nu-i place sa fie tratat ca pe un pai de chibrit aprins inutil si stins cu indiferenta pentru a preveni daune inutile.

Acum zac de boala. A inceput cu o flacaruie mica si jucausa iar acum imi arde tot corpul. Fireste ca va trece. Dar as fi putut evita asta daca as fi avut grija de mine. Nu poti crede in stadiul de « flacaruie » ca te poti imbolnavi, ca ai sa cazi la pat si ai sa rabzi febra, pastilele, delirul… Asa cum nu poti crede cand privesti un tip simpatic si absolut « nepericulos », atent, politicos, emotionat in prezenta ta, ca te va prinde in plasa iar zambetul politicos si usor fastacit se va transforma in zambetul vaduvei negre care te urmareste din coltul intunecat al fiintei sale , pregatit sa-si ostoiasca setea curiozitatii cu un picior pregatit sa fuga daca e depistat din timp.

Zac de boala. Beau mult-mult ceai ca sa nu las virusul sa ma mistuie cu totul, ma lupt cu el  pe viata si pe moarte .  Ce bine ar fi sa poti bea mult ceai ca sa elimini veninul muscaturii vaduvei negre care si-a ostoit curiozitatea si a fugit , lasand otrava in suflet. L-ai starpi cu un papuc de casa si l-ai privi cu un zambet malefic cum isi da sufletul pe podea , dand aiurit din picioarele lungi si subtiri. L-ai starpi pe loc daca nu ar fi …ochii !  Ochii arzand de un foc  mocnit si hotarat sa mistuiasca fara mila intreaga ta fiinta. Ochii care te tintuiesc cu precizie si te subjuga fara drept de apel. O parte care mai functioneaza normal in tine urla « Omoara-l ! Striveste-l!” Cealalta parte infectata deja iti paralizeaza simturile iar papucul scapa din mainele ramase fara putere, in timp ce intreaga fiinta ta se prabuseste sub imbratisarea de moarte si sub sarutul ucigas care-ti otraveste apoi  sufletul picatura cu picatura…

 

Nu ar e nici un rost sa-mi mai promit ca …gata! Nu mai las nici o flacaruie sa-mi arda degetele. Gata ! De acum vaduva neagra sunt eu ! Rad de mine cu ingaduinta… Nu orice flacaruie ma poate face sa ard. Nu orice paianjen e vaduva neagra…

Categorii1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s