Supravietuire

Ce nu e in regula cand ceva nu iti iese? De cele mai multe ori ti se strica apele pentru ca cei cu care lucrezi nu cred cu aceeasi tarie in ce iti propui sa faci. Solutia? Nu schimba echipa. Identifica-l pe cel cu mentalitate de pechinez din echipa ta pittbuli,  si elimina-l. Nu va intelege mentalitatea grupului  oricat i-ai explica reteta succesului.

De asemenea – grija mare la cei mai apropiati prieteni. Nu spun ca nu sunt prieteni adevarati dar de cele mai multe ori nu vor crede in ce-ti propui sa faci.  Compasiunea unui prieten e foarte paguboasa ca energie in reusita unui proiect nebunesc de bun.  Mai bine pastrati sectretul ca sa-i faceti o surpriza cu reusita.

Dumnezeu opereaza prin oameni . Ne mantuim, ajutandu-ne unii pe ceilalti. Daca cineva are mijloacele de a te sprijini in ceea ce faci – si intentionat nu o face, va exista un moment in viitor cand se va izbi de exact acelasi obstacol. Am crezut ca am intalnit pana acum exact oamenii de care aveam nevoie . As fi putut fi lansata de mult. Dar  nimeni nu-si duce treaba pana la capat. Si exact cand sa ies din prapastie, ma lasa balta- exact cand ajutorul lui e cel mai important.

Nu-mi ramane decat s-o iau de la capat dar sa am grija sa am in jur profesionisti. Pentru ca e cumplit de cat amatorism te izbesti in ziua de azi. Toata lumea se pricepe la orice. La fotbal, de exemplu. E cel mai simplu sa-ti dai cu parerea -mai greu e sa  cobori un pic pe terenul de fotbal si sa incerci  sa faci macar jumatate din munca pe care o face un fotbalist.  Ca sa nu mai vorbim de medicina !  Ne obisnuim sa dam fuga la farmacie daca ne curge un pic nasul… dar halatul de doctor nu poate fi imbracat decat dupa ani de studiu .

Cu arta lucrurile stau exact la fel. Asa cum pentru a fi sigur ca ma voi face bine, apelez la serviciile unui medic, tot asa pentru a ma imbogati spiritual apelez la serviciile unui artist cu studii superioare in domeniul lui de activitate. Nu e suficient sa-ti propui sa urci pe scena la incurajarile catorva prieteni.Tot mai multi cantautori spun sus si tare ca muzica pentru ei e doar un hobby – dar isi castiga existenta din altceva. Mai grav e ca sunt respectati pentru asta.  Sa ne mai miram ca e inflatie de artisti la nivel mondial?

Ce-i de facut in conditiile astea? Lucrurile s-au schimbat, nu-ti mai trebuie casa de discuri sa te faci cunoscut. Dar oamenii sunt tot mai greu de scos din casa –iar eu cred ca in mare parte cauza este tocmai aceasta inflatie de artisti . Cei care mai sunt doritori de profesionism sunt tot mai agresati de imprejurarile actuale si se refugiaza intr-o lume a lor din care iti e din ce in ce mai greu sa-i scoti.

Eu insami ma trezesc adesea blindata intr-o lume a mea atat de frumoasa incat nu-mi mai doresc sa deschid ochii dimineata. Dar trebuie sa ma ridic din pat, trebuie. E datoria mea sa-mi pese de lumea asta. Daca eu nu incerc s-o fac mai frumoasa, cu siguranta multi altii ar cadea in deznadejde si lumea s-ar urati si mai tare decat este deja. Nu e simplu, mai ales cand nimanui nu-i  pasa prea tare de cate sacrificii  faci ca sa sustii profesionismul si sa mai si traiesti din asta. Suna a pleonasm, nu? Amuzant e ca ti se sugereaza sa fii curva ca sa-ti atingi scopurile. Nu se poate sa fii o curva si sa transmiti o energie pozitiva de pe scena. Dar nimeni nu pare sa priceapa acest mecanism…

Curvele se ridica incet si sigur in societatea actuala. Si castiga respect. E motivul pentru care nu regret ca nu am dat nastere unui copil in lumea asta. E motivul pentru care nu as avea nici o remuscare daca lumea asta s-ar sfarsi maine. Sa vina asteroidul, am sa-l intampin cu pancarda “Welcome to Hell” . Nu e o lume in care traiesc cu drag. Nici o dimineata nu ma face sa deschid ochii cu drag. Lumea s-a sfarsit pentru mine de cateva ori in viata asta cand iubirea mi-a intors spatele. Dar Dumnezeu nu-mi da voie sa imi iau zilele. Si nici sa ucid ca-n Natural Born Killers :))

Noroc cu poezia… Serios, e un leac divin, vi-o recomand cu toata caldura. Nu se poate sa nu aveti in casa o carte cu poezii. Daca ati aruncat-o cu furie si a cazut dupa sifonier, faceti un efort, dati sifonierul la o parte si scoateti-o de acolo ca pe comoara lui Spada din Contele de Monte Cristo. Si chiar daca stiti toate poeziile pe de rost, cititi o poezie, prima la care ati deschis cartea. Lasati sa creasca in suflet ceea ce a incoltit la primul vers. Firicelul acela se va transforma peste zi intr-un camp de flori …sau o gradina de trandafiri…sau doar un buchet de margarete. Tolaniti-va in campul acela de flori si priviti cerul. Sau aplecati-va si mirositi un trandafir din gradina. Sau ingropati-va chipul in buchetul de margarete. Apoi priviti cu ochii mintii ochii persoanei care va stapaneste inima. Imbatati-va de acel sentiment. O sa va simtiti mai bine. Iar daca acea persoana e in viata voastra, dati-i un telefon ca sa-i auziti vocea. Sau daca e in preajma, opriti-va din ce faceti si duceti-va s-o luati in brate. Strangeti-o indelung la piept si nu va jenati sa-I spuneti ca o iubiti pana cand se umple sufletul ochi. S-ar putea ca de zece ori sa fie suficient daca faceti adesea asta, daca nu… cred ca de o suta de ori va fi suficient. Daca nu…puteti sa va intindeti pana la doua sute. Numai sa nu depasiti programul de la serviciu |:)) E greu de crezut ca sefii inteleg aceasta nevoie a angajatilor…