Viața cu ochelari

Când eram la Beijing în Academia Centrală de Dramă și ne pregăteam să prezentăm musicalul ”I Love You, You’re Perfect, Now Change” aveam și o scenă în care era musai să port ochelari ca să sugerez publicului că sunt o bunicuță. Partenerul de scenă purta deja de felul lui ochelari dar eu a trebuit să îmi cumpăr niște rame și să port ochelari cu lentile de sticlă doar ca să mă încadrez în cerințele regizorului. De altfel am făcut o grămadă de cumpărături , am și acum paletele de badminton cumpărate pentru scena jucătoarei de tenis dar nu am avut niciodată ocazia să le folosesc. Am cumpărat ramele cu grijă , convinsă fiind că la un moment dat voi avea nevoie de ochelari de citit.

M-am întors în Beijing în aceeași instituție cu o bursă de studiu. Atunci a fost prima oară când am simțit nevoia să port ochelari. Păi la câte caractere chinezești scriam și citeam zilnic mă credeți pe cuvânt că au început să îmi obosească ochii. Mi-a fost drag să studiez, eram prima în clasă, ceilalți veneau după cum se trezeau, na, mai tineri, mai cu fițe. Când ești mai trecut prin viață, îți pică mai repede fisa cât e de neprețuită clipa și ce important e să culegi tot ce se poate culege prin muncă și studiu. I-am spus profesoarei de gramatică despre faptul că simt că îmi fuge imaginea și m-a liniștit , după 40 de ani slăbirea vederii e  firească, nu e neapărat din cauza studiului limbii chineze și a migalei pe care o necesită studiul caracterelor.

A trecut destul timp de la încheierea anului de bursă, mi-am propus să îmi pun ochelari dar probabil, dezamăgită fiind că nu pot să continui studiile cu un doctorat pentru că am depășit vârsta de 40 de ani , nu am mai găsit necesar să îmi protejez ochii pentru că nu am mai studiat chineza și nu am simțit necesitatea purtării ochelarilor.

Ieri însă – ieri! – am zis gata, mă duc la un control. Iau ramele cu mine și  merg să mă pună la aparat, să măsoare, să îmi spună clar – trebuie sau nu trebuie să port ochelari. M-a măsurat, da, trebuie să  port ochelari și permanent și să îmi fac și separat de citit. Ei, lasă, hai să încep cu prechea de ochelari permanenți și apoi mai văd eu cum e și cu cei de citit.

Am primit telefonul, ochelarii sunt gata! Am mers să îi iau, poftim ochelarii, ia probați-i să vedeți dacă e ok treaba. Îmi pun ochelarii… Wow! S-a făcut lumină-n sat! zice doamna. Chiar că s-a făcut lumină. Vedeam atât de limpede de parcă până atunci  am purtat niște ochelari aburiți și acum mi i-am luat de la ochi și văd în sfârșit limpede.

Am plecat cu ei la ochi – dar pe stradă mi i-am luat de la ochi pentru că purtam mască și îi abuream, am zis hai, pentru ultima dată merg fără ochelari la ochi și apoi văd eu cum mă adaptez la purtatul ochelarilor cu mască. Amuzant e că aseară a fost ceață iar eu mă uitam în jur și mă amuzam, o fi ceață sau e doar faptul că am băgat ochelarii în rucsac?

Ajunsă acasă am scos imediat ochelarii și i-am pus la ochi și mi-am terminat treburile zilei, purtând ochelari. Nu am dioptrie mare , la un ochi am minus 0, 75 și la altul minus 1 și ceva, mai bolnăvior. Dar e cu minus. Și e ciudat să vezi toate lucrurile un pic mai la distanță. Eu oricum sunt înaltă și văd lucrurile de la înălțime, acum cu ochelarii parcă mergeam cu avionul prin casă. Am vorbit și cu sora mai mare pe video, mi-a spus că îmi stă bine și m-a învățat cum să îi port când ies cu masca pe stradă. Și mie îmi place cum îmi stă, chiar dacă îmi dă un pic un aer de bunicuță.

Am constatat însă un alt fenomen. Îi mai scoteam de la ochi și vedeam mai bine decât cu ei la ochi! Ce o fi asta? Cred că e faptul că , purtând ochelarii , se reglează lucrurile la nivel de retină. Cred că trebuie să îi țin la îndemână și, dacă încep să văd dublu cu ochelari, îi scot și îi pun la loc doar atunci când începe să se lase ”ceața”.

Un lucru e sigur: trebuie să am la îndemână cârpișoara de șters lentilele. Nu știu cum și de la ce naiba se murdăresc lentilele dar și un pic dacă sunt murdare, trebuie să le șterg – trebuie să am  soluție de șters lentile ca să se șteargă bine-bine-bine de tot. Cu siguranță purtătorii de ochelari zâmbesc cu naturalețe, spunându-și: bine ai venit în lumea noastră!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s