Pe unde umbli, MăiNinuniMăi,

E clar, e hotărât, trebuie să-l sterilizez pe Prințișor. Problema e că nu stă deloc pe acasă. Culmea e că îmi amintesc cum îmi făceam griji cu Bursucuța care nu avea curaj să intre în casă astă toamnă și eu mă gândeam ce o să facă, sărăcuța de ea la iarnă când or veni frigurile acelea. Uite că au venit frigurile acelea iar Burcucuța stă bine mersi la căldurică, mă păzește non stop când scriu , când prinde o fereastră în care pun laptopul deoparte sare la mine în brațe și se alintă de mama focului, când mă întind un pic să mă odihnesc sare imediat și localizează zonele în care s-a concentrat energia negativă și îmi face masajul pisicesc tipic, ce să mai , e pisica ideală. Și Prințișor ce face? Naiba știe ce face! Naiba știe pe unde umblă. Văd că o ia pe urmele maică-sii Prințesa care și-a luat tălpășița și acum slujește la alt stăpân , fără să mai treacă măcar un pic să dea un ”bună ziua, tu , care ai avut grijă de mine când am făcut pui, care mi-ai învățat puii să folosească litiera, care ai curățat nisipul cu răbdare de fier până au învățat să iasă în grădină, care le-ai făcut supică la hămesiții care mă secătuiau de lapte de am ajuns piele și os și muream cu zile dacă nu mă ajutai tu, etc” Acum Prințișor la fel face, e musafir pe la noi, problema e că vine o dată la trei zile și asta dacă absolut întâmplător îl văd pe la prânz pe afară și ies într-un suflet după el și îl bag în casă. Dar nu stă, doarme două ore apoi prinde momentul în care eu sunt la baie sau mai știu eu ce fac și miau-miau la mama care îi dă fără mută vorbă drumul afară. Cum e mă-sa, așa și el.

Cele mai afectuoase și mai drăgăstoase sunt Crizantema și Bursucuța pe care nu le-am crescut de mici, nu ar avea neapărat de ce să mă iubească atât de tare, doar le-am adoptat și pe ele. Și uite câtă iubire și recunoștință pe capul lor , de nu mă lasă să respir, frate, nu mă pot apuca de scris la laptop fără să trebuiască să le dau la o parte pentru că vor în brațe neapărat. Prințesika e o Zgubidukă distrusă cu capul, aceleași probleme cu mâncatul, aceleași apucături de lovită de streke – și când o iau în brațe, mă împinge cu lăbuța, frate, s-a terminat! Vrea jos!

Ce te faci cu atâta lipsă de recunoștință de la cei care care aproape că îți datorează viața și cu atâta iubire de la cele care te iubesc pentru atât de puțin? Unora li se pare că e dreptul lor din naștere să îi iubești și te trataează cu sictir și alții te copleșesc cu atenția și iubirea lor deși nu ai făcut mare lucru pentru ei. E o situație aproape biblică și îmi amintește de acel exemplu în care Dumnezeu i-a invitat la masă pe toți cei pe care i-a ajutat iar aceștia au găsit tot felul de scuze pentru a refuza invitația – și atunci Dumnezeu și-a deschis ușa către toți cei săraci și amărâți care au venit într-un suflet – și s-a umplut casa – și tot a mai rămas loc. Ăștia suntem, cu ăștia defilăm.

Avem atât de mult dar uităm să mulțumim pentru ce avem. Iar sufletul nostru se consumă, se consumă cu fiecare respirație și ne amintim de Dumnezeu doar în clipa în care s-au consumat rezervele noastre de suflet și cădem în genunchi , cerând ajutor cu disperare. Nu ia mult să spui o rugăciune dimineața prin care să îi mulțumești lui Dumnezeu pentru ceea ce ai și să te însoțească și să te ajute peste zi, după cum nu ia mult să spui acolo o rugăciune seara la culcare pentru a fi păzit și protejat când te odihnești și ești fără de apărare. Ia foarte puțin să îți păzești și să îți hrănești sufletul dar când ai tolba plină e o chestiune de cunoaștere și educație ca să te păzești spiritual. Cei mai mulți au tolba plină dar habar nu au că dacă nu o hrănesc mereu , ea se va termina. Și apoi să vezi jale!

Prințișor e un adolescent, cum ar veni. Nu are minte, înțelepciune. Și are un aliat în ”bunica”, face ce vrea, când vrea pentru că are susținere în cea care nu știe să îi dea vreo două la fund când miaună că vrea afară. Iar eu nu mai am putere să mă lupt cu nimeni și nici nu mai vreau. Deși numai eu știu cum mă uit seara din cinci în cinci minute pe geam, tot sperând să îl văd pe Prințișor pe o mașină, sau cobor , pispisuind după el, sperând să îl văd ori la geam la vecinul, ori ieșind de sub o mașină, orice numai să nu îl știu afară în gerul acela. Pe unde o fi umblând și unde s-o fi ducând pe gerul acesta, de ce nu vine la căldurică acasă? Uite cum, făcându-mi griji pentru Bursucuța, o pisică străină, ajung să petrec iarna, frământându-mă de grija lui Prințișor…

When someone close got infected with Covid 19

One thing is clear: it can happen to anyone. If it didn’t happen to you today, that doesn’t mean it can’t happen to you tomorrow. But the way you react when someone close to you gets infected with Covid 19 says it all about your character.

It doesn’t matter how he got infected, it doesn’t matter if he protected himself or not, if he washed his hands or not, if he wore a mask or not (you can‘t trust these masks to do their job, I don’t think they protect at all) It matters that he warned that he has become infected and that it is important to get tested so that you knew what to do next. Very nice of the person if he warned you. The question is how do you relate to this person after he has informed you that he was infected and it would not be bad for yo to get tested and check if you are infected.

What are you doing in this case? Do you start and blame the infected person for having got sick ?! You make a whole scandal, reproaching her for not being careful, fearing out loud that now your whole family might have been infected, etc. ?! You have no way of knowing where he got it from, how he got it, etc. But I think it’s important to help this person as much as you can. Because this can be a test for you. If you don’t relate correctly, if you don’t say a good word to her/him, if you don’t help her/him with everything you can, even with food, pills, fruits, vitamins – and you take them to the door so you don’t come in contact with her/him – then you should to think a little more if you think of yourself being a valuable person.

I talked to an infected person and she told me how disappointed she was by a certain person for whom she had some admiration but who related very disappointingly to her. Not a good word, an encouragement, what I can do to help you with, etc. I told the infected person that this was the best opportunity to see the true quality of the people she was dealing with. She told me that she had unpleasant surprises but also very pleasant surprises. In the sense that people she was very upset with immediately jumped to help her and left her a bag full of everything, medicines, teas, even ready-made soup. This is how you find out what people are actually made of.

You don’t have to be upset and speak ill of those who don’t help you if you get infected. Draw their attention that it is not ok what they do, that it is not known if this is not a test and that just as they treat those who need help, the same way they will be treated  when they need help. It doesn’t have to be about Covid19. But to simply need help and, instead of help, to receive reproaches that you were careless and ended up in such a situation. Everything gets pay back. You don’t have to be radical and slam the door on those who don’t help you. It is good to have a good word for everyone. But in the future you will know what kind of people they really are. You will know their true quality. The question is what will you do when they ask you for help.

I think you will help them if you think of yourself as a valuable person. Not out of respect for them and the way they reacted when you needed help. You will help them out of respect for yourself.

Când cineva apropiat s-a infectat cu Covid 19

Un lucru e clar: i se poate întâmpla oricui. Dacă nu ți s-a întâmplat ție azi, asta nu înseamnă că nu ți se poate întâmpla mâine. Dar felul în care reacționezi când cineva apropiat se infectează de Covid spune totul despre caracterul tău.

Nu mai contează cum s-a infectat , nu mai contează dacă s-a protejat sau nu, dacă s-a spălat pe mâini sau nu , dacă a purtat mască sau nu (faci ceva pe ele de măști, protejează și astea de se rup)  Contează că te-a avertizat că s-a infectat și că e important să îți faci testul ca nu cumva să te fi infectat și tu. Foarte frumos din partea persoanei dacă te-a avertizat. Întrebarea e cum te raportezi tu la această persoană după ce te-a informat că e infectată și nu ar fi rău să îți faci și tu un test să vezi dacă nu ești infectat.

Ce faci în acest caz? Te apuci și reproșezi persoanei infectate că s-a îmbolnăvit?! O faci cu ou și cu oțet că nu a fost atentă, că acum o să ți îmbolnăvească toată familia , șamd ?! Nu ai de unde să știi de unde l-a luat, cum l-a luat, etc. Dar mi se pare important să o ajuți oricum poți pe această persoană. Pentru că acesta poate fi un test pentru tine. Dacă nu te raportezi corect, dacă nu îi spui o vorbă bună, dacă nu o ajuți cu orice poți, chiar cu mâncare, pastile, fructe, vitamine – și i le duci la ușă ca să nu intri în contact cu ea – atunci ar trebui să te mai gândești un pic dacă te crezi o persoană valoroasă.

Am stat de vorbă cu o persoană infectată și mi-a spus cât de dezamăgită a fost de o anumită persoană pentru care avea o oarecare admirație dar care s-a raportat foarte dezamăgitor la ea. Nu tu o vorbă bună, o încurajare, cu ce pot să te ajut, etc. I-am spus persoanei infectate că asta e cea mai bună ocazie să vadă adevărata calitate a oamenilor cu care are de-a face. Mi-a spus că a avut și surprize neplăcute dar și surprize foarte plăcute. În sensul că oameni pe care a fost foarte supărată au sărit imediat în ajutor și i-au lăsat la ușă o sacoșă plină cu de toate, medicamente, ceaiuri chiar supă gata făcută, numai să o încălzească  și să o mănânce. Uite așa afli ce stofă au oamenii de fapt.

Nu trebuie să te superi și să le vorbești urât celor ce nu te ajută dacă te infectezi. Atrage-le atenția că nu e ok ce fac, că nu se știe dacă acesta nu e un test și că așa cum îi tratează ei pe cei care au nevoie de ajutor, la fel vor fi și ei tratați când vor avea nevoie de ajutor. Nu e musai să fie vorba de Covid. Dar să ai nevoie de ajutor pur și simplu și, în loc de ajutor, să primeaști reproșuri că ai fost neglijent și ai ajuns în asemenea situație. Totul se plătește. Nu trebuie să fii radical și să le trântești ușa în nas celor care nu te ajută. Un loc de bună ziua trebuie lăsat pentru oricine. Dar pe viitor vei ști ce fel de persoane sunt de fapt. Vei ști adevărata lor calitate. Întrebarea e ce vei face tu când îți vor cere la rândul lor ajutor.

Cred că tu le vei da ajutor dacă ești o persoană valoroasă. Nu din respect față de ei și de felul cum au reacționat ei când tu ai avut nevoie de ajutor. Tu îi vei ajuta din respect față de tine însuți.

Gata sărbătorile

Am făcut o pauză de la viața mea, gândind că poate i se face lui Prințișor dor de mine. Problema e că nu pot lăsa chiar cu totul viața mea în urmă, am mereu o grijă să verific, să fie totul ok, mai ales cu pandemia asta. Și am mai trecut pe acasă, evident. Și am dat și de Prințișor. I-a fost dor de mine? Mai mult de-o grămadă #niciunstres . Cred că are alt stăpân. Să te facă stăpânul acela celebru, Prințișor dragă.

Motăneii de care am avut grijă pe perioada sărbătorilor sunt doi prințișori care pe lângă mieunat, ciripesc ca două păsărele. Cruuuu, cruuuu mă întâmpinau în fiecare dimineață , le dădeam păpică, apoi săreau la mine în brațe cât îmi beam cafeaua și se alintau de mama focului. Of, ce vremuri frumoase erau când se alinta și Prințișor la mine. ”Castreaza-l și să vezi tu cum se cumințește.” Cam acesta e planul.

Laptop, cursuri, citit în liniște, ascunsă, fără otrava energetică de sub un acoperiș în care trăiesc două bolnave psihic. Oricât le-aș iubi, am nevoie să mai stau departe de ele uneori. Măcar de ele știu sigur că sunt bolnave. Și am grijă de ele pentru că la mâna statului ar muri cu zile. Dar ele sunt pașnice. Și chiar dacă îți pun răbdarea la încercare , știu sigur că nu îmi vor răul.

Dar ce te faci cu nebunii care umblă liberi, nedepistați ? Pur și simplu nu mai știi care e sănătos la cap. Așa că, dacă știi sigur că ai prieteni sănătoși la cap, păstrează-i și protejează-i. Sunt atât de mulți nebuni care umblă liberi încât, dacă nu-i protejezi pe cei sănătoși, o să se contamineze și ei. Covidul e minciună pe lângă psihoză.

Am trecut aseară pe acasă, o verificare scurtă că totul e ok și am plecat. Când mă uit în urmă, Crizantema și Bursucuța țup-țup-țup în urma mea. Ehei, Crizantemo, gata, ai învățat și tu să ieși la plimbare? Și eu care voiam să te învăț să faci la wc… Hai, fugi acasă că e noapte , fugi să te joci cu mama.

Am continuat să merg spre stație și mă uit iar în urmă, Crizantema hotărâtă după mine. A simțit ea că mi-am schimbat sediul și zice, nu știu unde te duci dar ia-mă și pe mine, vin și yo. Of… Am luat-o în brațe și m-am întors acasă, cu Bursucuța țup-țup-țup pe urmele mele. Am intrat în casă, Bursucuța a rămas la ușă. Hai, intri? Nu a intrat. Bine, stai la ușă. Nu mă mai țin nervii să o conving să intre, oricum face ce vrea ea.

Am intrat și am stat un pic în brațe cu Crizantema. I-a fost dor de mine , mititica, eu credeam că s-a atașat de mama, de Diana, nu, ea mă vrea pe mine. Și mă vrea pe mine pentru că eu pur și simplu le iubesc, le alint , le ciufulesc, le strâng în brațe. E fantastic câtă nevoie au animăluțele astea nu doar să le dai de mâncare, cât mai ales să le iei în brațe măcar un pic, apoi pleacă ele singure, dar să stea un pic în brațe la tine, să toarcă un pic la pieptul tău. Mama și Diana sunt aspiratoare de energie, au nevoie să li se dea. Nu știu că în ele stă sursa fericirii, că trebuie mai întâi să își ofere singure tot confortul, tot ce iși doresc ca apoi să aibă suficient cât să nu se simtă bine dacă nu le dă și altora. Pisicile au simțit asta. Și de asta sunt mai atașate de mine.

Am lăsat-o pe Crizantema în dormitor și am plecat. Bursucuța tot la ușă. Hai, intri azi? Nu a intrat. A coborât scările înaintea mea și s-a dus în grădină. Am peca în stație, gândindu-mă la Prințișor. Pe unde o fi ninunea aia? Mă gândeam la el, stând în stație. Când vine autobuzul meu? 2 minute. Văd o pisică în stație. Ce seamănă cu Bursucuța… Mă uit mai bine. Aoleu, e chiar Bursucuța. Pe Crizantema am rezolvat-o, am luat-o pe sus, am băgat-o în casă dar pe Bursucuța nu o prostesc. Ea a așteptat la ușă, știind că mă întorc și a venit după mine în stație. Nu știu unde te duci, vin și eu cu tine cu autobuzul, mă iei? ”Fugi acasă, fugi!” Am trecut-o strada și a rămas pe celălalt trotuar. A venit și autobuzul meu. M-am urcat în el și m-am uitat după Bursucuța. A dispărut ca prin farmec.

Mă așteptam ca familia regală să fie cea care îmi simte lipsa. Să se perpelească Prințișor și Prințesika după mine. Dar uite că Bursucuța și Crizantema s-au ținut hotărâte , ”nu știm unde pleci, noi venim cu tine… ”