Îmi asum

Eram studentă în anul întâi la actorie și aveam de făcut un exercuțiu de improvizație cu colegul meu blond, nu îi dau numele, oricum s-a lăsat de facultate în anul doi. Dar el a fost cel mai tare partener de improvizație din facultate. De altfel domnul profesor  Mircea Gheorghiu ne-a și ales să improvizăm și în examen , prea eram spectaculoși în joaca noastră.

Era acel exercițiu de improvizație în care trăgeam fiecare din bol câte o replică, unul citea cu voce tare replica lui , partenerul de improvizație trebuia să conducă conversația de așa natură încât să încheie exercițiul cu replica lui. Colegul meu avea prima replică, eu trebuia să închei. Culmea e că nici nu îmi mai amintesc replica cu care trebuia să închei eu, nu asta a fost crucial în acel exercițiu. Crucial a fost obligoul dat de profesor. La replica colegului eu nu trebuia să neg, trebuia să recunosc, spun da, așa e. Iar replica de start era ”Te-am văzut ieri pe stradă la braț cu un alt bărbat!”

Când colegul și-a citit replica eu am luat un prag uriaș, am tras aer în piept, căscând gura cutremurată, gata să neg din toate puterile mele dar profesorul mi-a retezat-o – obligo, trebuie să spui da!

Îmi dau acum seama că era ca și cum trebuie să întorc un car uriaș din avântul său de a coborî dealul. Să îmi asum o greșeală. M-ai prins cu mâța în sac. Ce rost are să neg? Suntem în aceeași barcă. Hai să-ți explic ce caută mâța în sacul meu. Hai să-ți explic de ce m-ai văzut cu altcineva.

Greu, nu? Pentru că e împotriva firii. Trebuie antrenament , trebuie educație, exercițiu personal îndelung  repetat pentru a avea tăria să spui da, așa e, hai să vedem cât de grav e, de ce s-a întâmplat așa, ce m-a condus la acest punct, ce facem, reparăm sau dăm ca chiorii vina unul pe celălat și ne despărțim?

A fost un exercițiu superb, una din multele lecții învățate la actorie care mi-au fost utile în viață. De aia e bună actoria, ar trebui să devină obligatorie în toate școlile. Nu e doar antrenamentul unui viitor superstar cum s-ar crede. Actoria te pregătește pentru viață. China deja își dă copiii să facă engleză și actorie de la grădiniță. Toate jocurile acelea sunt importante pentru atitudinea viitorului adult în fața problemelor vieții. Ce fel de femeie vei fi? Una care dă vina pe partener când apare o problemă ? Sau una care recunoaște și îl face pe bărbat să o liniștescă, să zică, hai, nu mai contează cine a greșit, hai c-o rezolvăm.

Nu mai știu care a fost replica de final dar nu o să uit niciodată cum mi-au mers rotițele, cât de mult a trebuit să judec , să muncesc cu fiecare gând și să-l șlefuiesc de așa natură încât să nu degenereze totul într-o ceartă , ci într-o comunicare reală menită să rezolve, să construiască, nu să distrugă. Pentru că știu sigur că ultima replică era de rezolvare, de împăcare.

După fiecare exercițiu de improvizație eram lăsați cu toții să scriem ce am învățat din acel exercițiu. Am scris tare mult … Ce am scris atunci mi-a folosit și la lucrarea de licență dar și pentru tot restul vieții.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s