scurta istorie

coperta fataMaria Magdalena Danaila

Cantautoare , actrita

Primele incercari de compozitie dateaza din perioada de glorie a cenaclului Flacara, pe la mijlocul anilor ’80. Sora mea era solista folk in cadrul clubului UJCM Galati. A fost primul meu contact cu muzica live. Exista in acel club trupa rock Antares care aborda adesea repertoriul Beatles iar eu nu-mi puteam lua ochii de pe degetele lor cand faceau repetitii. Aveam doar noua ani iar sora mea Daniela ma lua intotdeauna cu ea pentru ca altfel nu avea voie sa iasa din casa.

Am abandonat insa studiul la chitara odata cu desfiintarea acestui club. Am practicat voleiul de performanta din clasa a 5-a pana intr-a 9-a dar a trebuit sa renunt din cauza problemelor cu ficatul care imi slabisera rezistenta organismului si nu mai puteam face performanta.

Prima mea compozitie a fost „Descantec de ploaie”. Era poezia mea preferata si am facut o melodie dupa ea special pentru Festivalul Ion Minulescu de la Slatina.    Din pacate insa   festivalul nu a mai avut loc.

Am prezentat totusi „descantecul” in festivalul de la Giurgiu „Floare de Colt” in 1995 impreuna cu piesa „Surpriza” pe care o compusesem exact in saptamana concursului. O compusesem miercuri iar vineri am urcat pe scena, pentru prima oara intr-un concurs.

La Giurgiu a fost primul meu festival folk si primul meu contact cu lumea festivalurilor de folk. Am ramas uimita de multitudinea de cantece folk unul mai frumos ca altul care se prezentau in concurs. Concurenti din Iasi, Bucuresti, Giurgiu cu experienta de ani de zile, multi dintre ei avand experienta de festival chiar de pe vremea celebrului « Cantarea Romaniei »  m-au lasau fara cuvinte cand se canta dupa concurs pe holul hotelului care ne gazduia la Giurgiu. Din acel moment mi-a intrat in sange aceasta lume a folkistilor si am pastrat legatura cu ei. Ei raman adevaratii folkisti ai Romaniei, lor de datorez pasiunea nestavilita pentru muzica. Din pacate nici unul din acestia nu e de gasit la « Folk You ». Doar cei lansati de  Cenaclul Flacara si de … ei insisi.  La festivalul de la Giurgiu am castigat PREMIUL CRUCII ROSII.
Urmatorul festival a fost cel de la Calafat „Floare de Ger” din acelasi an. Aici am intalnit alti mari grei ai  folkului: Mircea Baniciu si Mircea Vintila care lansau la Calafat albumul Colibri „In cautarea cuibului pierdut” si au si sustinut un recital acolo doar ei doi    si pe Victor Socaciu care a fost presedintele juriului si care ne-a anuntat pe toti concurentii de preselectia de la Om Bun. La Calafat am luat locul 3 la individual.

La „Om Bun” am luat preselectia in ’95 dar nu am luat nici un premiu.
SIBIU ’96 FESTIVALUL „TOAMNA SIBIANA”
A fost primul festival unde am castigat locul 1. Acolo l-am cunoscut pe Adrian Ivanitchi care a fost presedintele juriului. A fost premiul care m-a convins ca merita sa merg mai departe, ca am sanse sa castig Om Bun care era cel mai mediatizat festival din tara. Din nefericire insa, la Om Bun in ’96 am picat preselectia cu piesa „Geana Inlacrimata”.
Reghin ’97, festivalul „Chitara de Argint”La acest festival am luat locul doi cu aceeasi „Geana inlacrimata”, in juriu fiind acelasi Ivanitchi.
BISTRITA ‘97, FESTIVALUL „GEORGE COSBUC”Am luat locul intai tot cu „Geana inlacrimata” si cu o piesa pe versuri de G Cosbuc, presedintele juriului fiind Florin Sasarman.
MEDIAS 1997  FESTIVALUL „MEDIAS, CETATE SECULARA„Am luat tot locul intai cu piesa ” Ruga”. Presedintele juriului a fost tot Florin Sasarman.

REGHIN, 1998 , „CHITARA DE ARGINT”Am castigat de asta data MARELE PREMIU cu piesele „RUGA” si „CE MAI FACI”. La acest festival am fost contestata de Victor Socaciu sub pretext ca e inadmisibil ca cineva care a picat preselectia la Om Bun sa ia MARELE PREMIU la Reghin care era al doilea festival ca importanta si mediatizare. Sorina Bloj, directoarea festivalului si Adrian Ivanitchi presedintele juriului au respins contestatia, motivand ca nu ii priveste jurizarea de la Om  Bun, in festivalul lor am fost atat preferata juriului cat si a publicului. Pentru a justifica intr-un fel profesionalismul juriului, Adrian Ivanitchi m-a rugat sa cant la masa de protocol unde era prezenta toata crema presei si a oficialitatilor din Reghin. Am cantat RUGA care l-a impresionat mult pe regretatul Vali Sterian venit cu Victor Socaciu la festival. Vali Sterian a fost socat nu doar de calitatea pieselor si a interpretarii ci de faptul ca, desi realizau emisiunea “Vanare de vant” de destul de mult timp , el habar nu avea de existenta mea. Am vrut sa cant si cea de-a doua piesa din concurs, „Ce mai faci”, dar Ivanitchi m-a rugat sa cant piesa de anul anterior, „Geana inlacrimata” intocmai cea cu care picasem marea preselectie din ’96 de la Om Bun. In timp ce cantam , Ivanitchi se transformase intr-un adevarat avocat al stilului meu compozitional, convingandu-l intr-un final pe Socaciu ca am progresat intre timp suficient de mult incat sa pot fi nu doar admisa la Om bun ba sa pot lua cu succes un loc pe podium. Nu stiu daca Socaciu mi-a recunoscut piesa, oricum asta nu mai avea importanta pentru mine.
BUCURESTI, „OM BUN” 1998
Am castigat preselectia dupa ce am avut onoarea sa apar si in publicatia „Pop, Rock & Show” intr-un articol semnat de Andrei Partos. In vara aceluiasi an am avut onoarea sa fiu invitata si in direct intr-o emisiune realizata de acesta la Radio Vacanta Costinesti si am cantat unui public de 15.000 de turisti intr-o zi torida de august, chiar de Sfanta Maria.
Revenind la Om Bun am castigat numai locul 2. A fost ultima mea aparitie la acest festival in calitate de concurenta. Am tras pur si simplu concluzia ca o femeie nu va castiga niciodata acest festival (o mai facuse Maria Gheorghiu dar din punctul meu de vedere aparinea tot perioadei Flacara. Imediat in ’99 cand am refuzat sa ma mai prezint la preselectie am aflat ca in sfarsit o femeie a spart gheata si a luat trofeul dar nimic si nimeni nu ma va putea convinge ca nu a fost dat demonstrativ. De altfel am fost foarte uimita dupa ce am ascultat cantautoarea. La cat de « exigent » il stiam pe Socaciu m-am mirat sincer ca a trecut preselectia. Uimirea mi-a fost , de altfel, impartasita ulterior si de alti performeri folk cu care am pornit din ’95 in festivaluri.)

REGHIN, EDITIA JUBILIARA „CHITARA DE ARGINT”

La  aceasta ultima editie a festivalului au fost invitati toti laoreatii din ’94 pana in’98. Acolo am intalnit o echipa de la CD Radio Cluj , venita sa realizeze un material cu toti invitatii la aceasta editie a festivaluluil. Au luat interviuri tuturor laoreatilor prezenti in festival , inclusiv cate o piesa de la fiecare pentru a li se face o prezentare completa publicului ascultator. Intamplarea a facut ca tocmai la interviul meu sa se fi stricat reportofonul si sa nu se inteleaga nimic, dar piesa mea „Ce mai faci” a fost preferata lor. Si le-a placut atat de mult incat au hotarat sa faca un experiment si sa o dea pe post intr-o zi sub forma de power play. Experimentul a dat roade neasteptate, piesa a avut un succes atat de ,mare incat a facut telefoanele sa zbarnaie fara incetare de la prima pana la ultima difuzare. Ceea ce au hotarat conducerea de la CD Radio sa ma invite la CLUJ sa inregistrez trei piese, cu tot cu CE MAI FACI intr-un studio profesional.

Imediat dupa ce am inregistrat cele trei piese intr-un studio profesional a mai urmat un mare eveniment care m-a inclus cumva in randul artistilor profesionisti:Am fost invitata la Sighisoara sa concertez la Festivalul de Arta Medievala alaturi de Adrian Ivanitchi, Mihai Popean, Dinu Olarasu, Victor Socaciu si Ducu Bertzi, acesta din urma avand un succes atat de mare incat organizatorii i-au propus sa mai sustina un concert si in ziua urmatoare celei in care a concertat. Am fost extrem de bine primita de public unde erau multi din prietenii cu care venisem anul anterior eu insami ca spectatoare. Imi amintesc  amuzata de o secventa in care , a doua zi dupa ce am concertat, m-a strigat un tip un picut cam afumat si mi-a zis cu limba impleticita: „Si eu fac bine!” , adica un raspuns la intrebarea hitului meu ” Ce mai faci?”

Targu Jiu 1999, “Poarta sarutului”

Am castigat MARELE PREMIU cu piesele ” Ciutura” si „Ce mai faci”
In toamna aceluiasi an am inregistrat la Cluj piesa ” Singur de Craciun” pe care am vrut sa o folosesc intr-un program de binefacere pentru copiii nevoiasi, mai precis pentru un proiect de strangere de fonduri pentru cadouri de Craciun. Cum nu se prea percuteaza la astfel de idei si se ivesc tot soiul de piedici si impotmoliri, proiectul meu nu a avut succes dar piesa a ajuns totusi pe compilatia „Wintercont” a casei de Discuri Intercont Music. Piesa a fost foarte bine primita de public ceea ce a incurajat conducerea de la Intercont Music sa scoata un intreg album Maria Magdalena Danaila pe piata. Astfel CD Radio a produs un intreg album In februarie 2000 la Cluj. Cand insa cei de la Intercont au ascultat produsul final s-au speriat  de complexitatea celorlalte piese care nu erau la fel de “lacrimogene” ca “Singur de Craciun” si nu au mai fost la fel de siguri ca albumul va avea succes si au refuzat sa preia ei acest album pe motiv ca sunt intr-o periaoda de criza si nu pot risca sa scoata un acel produs artistic.
SUCEAVA 2001, FESTIVALUL ” LA SUCEAVA IN CETATE”, A fost o revenire a mea in lumea festivalurilor de folk. Am castigat locul 1 cu piesele ” Ciutura” si”Cantec de leagan” Aici am cunoscut-o pe d-na carmen Olaru de la Radio Hits Iasi care a fost presedinta juriului. Dumneaei m-a invitat ulterior la TVR IASI unde am particapit la emisiunea „Ceasul desteptator „.
AUGUST 2001, GRECIA, I-LA CHIOSAm participat la un fel de tabara de creatie avand 10 tari europene participante, tabara organizata de EUROTIN. Eu am fost selectionata in urma unei intruniri de la Bucuresti a organizatiilor de tineret sdin Romania, sa reprezint Romania la capitolul muzica. Tabara s-a numit MULTIMEDIA CROSSROADS , gazda  a fost  o organizatie din Grecia iar creativitatea tinerilor participanti s-a desfasurat in 5 ateliere de lucru: televiziune, radio, foto, internet si muzica. Am acceptat cu o usoara strangere de inima deoarece nu eram convinsa ca o sa fac fata unei „confruntari” de nivel european. Acolo insa m-am simtit ca pestele in apa, am fost foarte activa in acel workshop, facandu-mi chiar un fan din presedintele organizatiei gazda care mi-a comparat vocea cu a unei artiste elene al carei nume nu l-am retinut. Cu ce ma mandresc cel mai tare efaptul ca am compus si imnul MULTIMEDIA CROSSROADS.
La Cluj in DECEMBRIE 2001 a fost lansata o caseta cu colinde intitulata ” Singur de Craciun” si tot acolo a fost realizat si videoclipul piesei care da titlul casetei. Videoclipul a aparut pe Atomic. S-a vrut sa fie o avanpremiera a lansarii albumului mare, eveniment care urma sa aiba loc in marie 2002 dar proiectul a fost abandonat definitiv de CD Radio care a intrat intr-o perioada de criza suficient de serioasa incat sa nu ii mai arda nimanui de Maria Magdalena Danaila.
GALATI 2002. Am renuntat pentru o perioada la festivaluri si la gandul ca voi mai iesi vreodata pe piata nationala de muzica, ocupandu-ma de ilustratia muzicala a unei piese de teatru ” Talkshow’ scrisa de Stefan Caraman in regia Cameliei Hancu. Ilistratia era realizata live pe parcursul piesei de mine insami alaturi de un alt cantautor, Bogdan Goage, actualmente plecat in Italia. Cu aceasta piesa am participat la Festivalul International de Teatru Neconventional de la Praga. A fost primul meu contact profesional cu teatrul, fara sa am cea mai mica intentie sa studiez arta actoriei.

MAMAIA 2003.Cineva mi-a sugerat sa particip la festival. Desigur ca locul meu era la creatie, avand experienta in festivaluri de cantautori in care conta compozitia in sine, mesajul si nu trilurile pe care le emiti pe scena. Si totusi nu aveam nici o piesa in prima auditie care sa depasesca in notorietate compozitia ” Ce mai faci?”. Avand in vedere ca si media de varsta permitea participarea mea am hotarat ca un festival ca Mamaia unde sunt mult mai multe criterii de jurizare, multe din ele poate chiar ridiculizate de festivalurile de folk am hotarat sa ridic manusa si sa merg la preselectie.
Acolo am intalnit-o pentru prima oara pe marea doamna a muzicii romanesti, Dida Dragan. Si dupa felul in care m-a privit dupa ce am terminat piesa , dupa lumina din ochii ei, m-am declarat multumita. Nici nu ma mai interesa daca intru sau nu, poate parea paradoxal. Lumina din ochii Didei Dragan mi-a umplut sufletul de bucurie.
In concurs am luat doar locul trei si acela cu mari semne de intrebare. Ulterior am aflat ca Ghiuri Pascu a intervenit pentru mine auzind ca juriul hotarase chiar sa nu-mi dea nici un premiu. Cineva mi-a spus ca auzind acestea, Ghiuri Pascu s-a ridicat de la masa de jurizare si le-a spus in modul lui calm si stapanit: „Daca voi considerati ca fata sta nu merita nici un premiu, eu unul ma declar nepriceput la muzica si va rog sa nu mai contati pe serviciile mele in viitor”.
Cu GHIURI PASCU am hotarat sa lansez in fine albumul inregistrat la Cluj, am semnat si un contract cu casa de Discuri a lui TEMPO MUSIC dar nu am putut duce proiectul la final pentru simplu motiv ca CD Radio, desi afirmase ca imi cedeaza dreptul de producator, nu a emis nici un act care sa ateste acest lucru si nici nu dadea semne ca ar avea o intentie in directia asta. Asa ca am reziliat contractul semnat in martie 2004 si am intentionat sa plec la niste prieteni in strainatate
pt a munci ca sa imi permit costurile unui album fara intermediul nimanui. Intre timp insa s-a intamplat
MAMAIA 2004, unde am luat premiul de Excelenta „Madalin Voicu”. Am primit o propunere din partea casei de discuri Zone Records , dar avand in vedere ca am mai avut o tentativa de colaborare cu ei in 2000 (au fost atunci de acord sa lanseze albumul de Craciun, ajunsesem sa stau de vorba si cu regizoarea videoclipului ca totul sa se prabuseasca in ultimul moment de ce, nu am aflat nici in ziua de azi)
Aflata la o rascruce de drumuri , m-am retars in Galati ca sa chibzuiesc bine incotro o apuc. Numai ca eu , in afara de acest premiu nu mai aveam nimic care sa ma convinga ca e bine sa apuc drumul Bucurestiului. Aveam un album ale carui drepturi de producator erau incerte, nu aveam un impresar si nici nu cunosteam pe nimeni care sa ma indrume in directia asta, aveam o experienta artistica presarate cu trofee de tot felul dar care nu stiam sa fi impresionat pe cineva din showbiz pana atunci… Si o familie care avea nevoie de mine. Intre timp am fost informata ca mai exista locuri la Facultatea de TEATRU DIN GALATI dupa prima sesiune de examene si am hotarat sa invat si sa dau examen.

Am studiat actoria cu mare placere desi nu e tocmai simplu sa faci asta “la batranete”. Am mers in paralel cu muzica si am reusit in anul intai si doi de facultate sa iau preselectia la preselectia pentru Eurovision, in 2005 cu “Learn to Say Good-bye” si in 2006 cu “Nu ma uita”.

Am fost invitata sa cant la festivalul “Folk You”care mi-a permis sa revin in atentia publicului ca folkista, avand deosebita bucurie sa ma numar printre“amazoanele muzicii folk”.

2007 Ploiesti Festivalul Castanilor. L-am cucerit desi , sincer, nu ma asteptam sa-l iau fiindca am experimentat , cantand o piesa din repertoriul meu compus in limba engleza.

In 2008 am terminat facultatea de actorie de la Galati la clasa profesorului Radu Gabriel, am luat licenta cu nota zece si m-am mutat in Bucuresti pentru a fi mai aproape de inima mass mediei si pentru a face pasul final, decisiv in a ma lansa in mod oficial in industria muzicala romaneasca.

Am revenit la Galati dupa o experienta dezamagintoare in aerul Bucurestiului. Am trait in culmile imaginatieie mele si am crezut ca toti cei implicati in proiectul « Folk You » au aceeasi viziune ca mine. Dar ce mi-am dorit eu de la Jurnalul National nu era si ce intentionau ei sa faca. Imi doream sa realizez cu ei ce a realizat Florin Chilian cu Catavencu. Caragiale “simtea enorm si vedea monstrous”. Eu vad enorm si simt grandios. Nu intotdeauna cei care colaboareaza cu mine vad lucrurile la fel si Bucurestiul a fost o lectie pe care  am notat-o cu toata grija.

M-am retras la Galati in dorinta de a-mi regandi strategic cariera.Ma simt in varf de forma. De altfel cred ca acest varf  va incepe sa coboare sau va lua alta traiectorie dupa 45 de ani. Personajul pe care il ofer publicului are acum acea forta pe care mi-am dorit-o intotdeauna. Imi trebuie doar  omul potrivit care sa aiba aceleasi viziuni si aceeasi pasiune mistuitoare.

Galaţi, 25 Noiembrie, 2016

Această „scurtă istorie” a fost scrisă cu sânge. Această scurtă istorie a fost scrisă cu o inimă înjunghiată. E o încercare dureroasă de a demonstra că pot pierde cu fruntea sus dar vă spun cu certitudine că nimic şi nimeni nu mă va putea face să trec cu vederea sângele scurs atunci. Curând împlinesc 43 de ani, am supravieţuit unui gest uriaş şi mizerabil pe care nu îl voi uita niciodată. Mi se chirceşte inima când îmi amintesc şi cel mai tare mă doare că de fapt acest gest ucigaş a atras admiraţie şi aplauze. Cum să mergi mai departe şi cum să mai serveşti publicul când de fapt el îşi întoarce privirea de la tine fără nici cea mai mică strângere de inimă?

Dar se vede treaba nu mă pot lăsa de muzică. Eu am vrut asta de câteva ori dar ceva se întâmpla şi, vrând-nevrând, iar mă trezeam cântând. Am ajuns eu până în Academia Centrală de Dramă din Beijing. Am un tricou pe care l-aş fi dat cuiva în schimbul unui tricou cu Pink Floyd. Acel cineva a zis însă că nu îl încălzeşte cu nimic un tricou cu Academia Centrală de Dramă. Am amuţit în acel moment, dar o secundă mai târziu i-am mulţumit în gând că nu a vrut tricoul. Pentru că adevărul e că nu i l-aş fi dat. Era cel mai de preţ tricoul al meu , sigurul pe care l-aş fi putut da la schimb pentru un tricou cu Pink Floyd. Dar un tricou cu Pink Floyd îl pot cumpăra. Tricoul cu Academia Centrală de Dramă e un tricou pe care îl port pentru că am carnet de student al Academiei. Un tricou cu Pink Floyd la schimb ar trebui să-l dau doar dacă am făcut măcar backing într-un concert Pink Floyd.

Da, ar trebui să mai trec în scurta mea istorie faptul că am făcut Masteratul Internaţional de Teatru Muzical , prima colaborare cu Europa a Academiei Centrale de Dramă din Beijing. Şi am uitat să trec faptul că am compus imnul emisiunii „Psihologul muzical” – dar am scris de curând un articol întreg despre asta.

Sunt tristă acum că am recitit această scrută istorie, am obosit să fiu tristă pentru că nu e în firea mea să fiu tristă. Dar am noroc de oameni valoroşi care intră în viaţa mea atunci când sunt pe punctul de a mă îneca în tristeţe. Şi îmi revin, îmi refac tonusul şi reâncep să înveselesc oamenii din jurul meu. Şi fără să caut, mă trezesc în situaţii cânt trebuie să iau chitara în mână şi să cânt. Şi văd oameni rămaşi cu gura căscată , copleşindu-mă aoi cu laude. Din fericire m-am dedicat unui gen muzical care nu îţi numără ridurile decât pentru a da adevărata valoare a interpretării tale. E ca vinul bun care cu cât e mai bătrân, cu atât e mai valoros. Sunt tristă dar e dimineaţă , o nouă zi a început şi încă sunt atâtea motive pentru care pot privi lumina zilei cu recunoştinţă.

9 răspunsuri la „scurta istorie”

  1. Nu am facut concret politie dar regret ca nu am fost mai vigilenta in zona asta muzicala. Personal nu am avut si nu am nici in acest moment probleme cu concurenta, nimeni nu m-a doborat ca performanta artsitica. Dar uite ca am o dificultate sa-mi revin, aveam nevoie sa fiu protejata ca sa pot visa la ale mele in continuare. Dar vorba ta, sananate sa fie si le fac eu usor-usor pe toate. O zi buna!

  2. Am mereu grija de sanatatea mea fiindca de ea depinde forma mea artistica – daca nu as fi sanatoasa, de unde energie ca sa transmit ce am de spus ?
    Multumesc pentru gandurile bune si pentru buna dispozitie pe care mi-o dai de fiecare data .
    You rock, man…

  3. mie,ca unui om caruia ii pasa de semenii lui,nu mi-a placut sa aflu faptul ca tu ai probleme de sanatate si atunci m-am intrebat, de ce se intampla, ca o fiinta.,mai mult decat sincera,frumoasa si talentata nativ,trebuie sa plateasca un asemenea tribut,si atat de tanara?.Vezi!…,asa e lumea asta facuta.Uni nici nu simt ca traiesc,altii trebuie sa treaca prin toate sitele vietii.Eu vreau sa-ti spun ca tu , cu chipul tau frumos si sufletul tau curat ai nevoie de o recreere de cateva luni de zile bune,in care sa meditezi constructiv si sa incerci sa nu pui la suflet tot raul pe care-l vezi,il simti si de care te temi.Totul incepe de la tine si se termina cu tine.Tu trebuie sa ai grija ca subconstientul tau sa nu lucreze in defavoarea ta.P.S-nu mi-o lua in nume de rau,orice ai intelege tu din ceea ce-am scris,chiar imi pasa.Pa si multa,multa,multa sanatate.

    1. Da , cred ca o vacanta departe de toti si de toate – de cateva luni cum spui tu – m-ar ajuta sa ma degajez si sa nu vad numai grija si disperare la tot pasul. MI-am propus sa pregatesc copii, sa dau mai departe ceea ce stiu- dar si antrenorul de pe marginea terenului e in pericol de infarct – de grija jucatorului . Ba chiar mai rau decat acesta 🙂
      Hei, am facut un nou generic la Psihologul muzical 🙂 L-ai auzit? Vinerea trecuta a fost emisiunea cu nr 400, si am daruit si eu ceva, ca la o aniversare : o compozitie proprie – la „comanda” lui Andrei Partos. E un soft rock lucrat cu Adi Ordean:)

  4. vezi?, totusi,…ma gandesc ca daca inca esti solicitata la o asemenea emisiune,inseamna ca ti-ai castigat din plin si prin munca acest respect.De aici porneste valoarea ta si nu de la parerile unor diletanti.Te felicit, nu am ascultat in ultima vreme Psihologul muzical insa promit sa urmaresc emisiunea.Am intrat si eu intr-o criza de timp si incerc sa ma mentin limitele normalului,..asa-i la noi.Pe curand,….nu stiu cand?,..nu te da batuta,suntem pe un teren de lupta unde adversarii folosesc arme din ce in ce mai dure.Pa si multa sanatate.

  5. interesant blogul tau! esti chiar cea din poza? as fi vrut sa te intalnesc candva… voi citi toate posturile si voi reveni cu noi comentarii. sau poate ne vom intalni undev ala mare anul asta.

  6. Buna Maria Magdalena. Scuza-ma ca te deranjez. Numele meu e Andrei Sorin si sunt moderator al unei emisiuni de folk la Radio Enigma Romania – un radio pe net. As vrea sa te invit la un interviu in direct la acest post de radio, binenteles daca si tu esti de acord. Iti las adresa mea de email, pentru detalii.

Lasă un răspuns la ccb Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: