Prințișor revoltat

Nu mă mai iubește, gata. A făcut coaliție cu mama care îi face toate mendrele, îi dă drumul noaptea pe la trei dacă atunci vrea mușchii lui să iasă la plimbare. Nu am nici o șansă de reabilitare. Vreau să îl fac să nu mai dea deșteptarea la cinci. Să aibă bunul simț să mă aștepte să mă trezesc după care, ducă-se. Și reușisem să ajung la niște rezultate. Dar s-a prins că o poate manipula pe mama care îi dă drumul la cel mai firav mieunat. Are somnul ușor, se trezește la cel mai mic sunet și, dacă tot s-a trezit, se mai uită la televizor, mai face una-alta la bucătărie. Și îl dă și pe odor afară. Cred că la fel se întâmplă cu bunicile și mămicile. Degeaba face mama eforturi cu un copchil răzgâiat dacă vine bunica din urmă și dărâmă totul.

Astă noapte iar m-a scos din sărite. Iar l-a apucat mieunatul pe la două. Și nu în gura mare, ușureeeel, încetuuuuuc… Dar ce folos că mi-ai stricat somnul. Mă, taci din gură, mă… El iese din cameră și intră în sufragerie. Și după o vreme iar îl aud. Mă dau jos nervoasă din pat și mă duc după el. Îl găsesc lângă patul manei, privind-o cum doarme și pregatindu-se pentru un nou miau subtil, până o trezește. La capul ei. Tu-ți mămăliga ta de nesimțit, deci tu ți-ai propus să îi strici somnul cu precizie, să o bați la cap până se trezește! L-am fugărit înapoi în dormitor și l-am certat monstru.

Dimineață binenteles că tot mama i-a dat drumul afară. Acum l-am băgat în casă, i-am dat să mănânce… Cică să facem pace. A mâncat și s-a dus în sufragerie. Suntem certați, dragă? Serioooos? Să te văd eu cine te mai scoate din ghearele lui Smardoi. Și cine te mai bagă în casă. Că mama îți dă ea drumul afară dar o să te aducă în brațe acasă când o zbura porcul.

Prințișor nesimțit

S-a făcut Prințișor un nesimțit… Știe că ies după el, știu că e băgat undeva pe sub mașini, pispispis după el și nu iese. Trebuie să intru în casă și să mai ies o dată după el. Dacă are chef să intre, știu că vine în urma mea dar nu direct la ușă să mă scutească de un efort, nuuuu. Se duce la geamul de la sufragerie a vechiului de la parter, e o ladă și se urcă pe ea. Știe că voi coborî după el. Și eu cobor din nou cam în cinci minute.

Nu întotdeauna îmi face onoarea să se prezinte la geamul vecinului de la parter. Se întâmplă să cobor și de trei ori și să merg la culcare fără să îl bag în casă. Dar când se prezintă la geam, să nu vă închipuiți că gata, am coborât, hai în casă și el coboară de la geam, îl iau în brațe -aceeasi putoare de motan , cel mai leneș din lume- și gata. Trebuie să mă apropii de geam, să mă întind după el, să nu ajung la el decât dacă își apleacă el capul, să îl mângâi pe cap, să mă rog de el drăgăstos și el să se îndure, bine, fie. Și coboară, eu îl iau în brațe și mergem în casă.

Aseară am coborât iar după el. Nu era la geam la vecinul, așa că am plecat în zonă la pispispis printre mașini, apoi am urcat în casă. Cobor iar în cinci minute, Prințișor e la geam. Mă întind după el, nu ajung. Se apleacă un pic și îl mângâi pe cap. Hai acasă! Dau să plec, sperând să vină după mine. Se uită ca boul și nu face nici o mișcare. Hai, mă, acasă, n-auzi?! Nimic. Mă întorc și mă întind după el, el știe că nu mă urc pe geam, știe că nu ajung, știe că nu am ce să fac decât să mă întorc în casă și eventual să mai cobor o dată. Mă întind mai mult, dau să îl apuc de cap, de urechi, de o labă… Se retrage câte un pic, fix atât cât să îl scap. Îmi vin spumele. Mă uit la vecinul la geam lângă lada pe care stă Prințișor și văd un papuc. Îl iau și îi croiesc vreo două, de se dă Prințișor urgent jos de pe ladă direct la mine în brațe. Păi tu-ți grijania mă-tii azi și mâni, mai fă tu așa că atât îți trebuie.

Azi dimineață la fel, când să plec la catedrală îl văd pe Prințișor la geam la vecinul. Hai acasă. Mă întind după el, el nici nu se apleacă, stă drept cu capul sus și nu face nici o mișcare. Papucul! Îi croiesc vreo două, țup în brațe și haida sus. Cam atât ti-a fost, nesâmțâtule!